Vimara - creaţii proprii

Ești. Și nu se cade să am altă vrere
Decât vrerea Celui care-mi dă putere,
Care mă iubește, care m-a-ntocmit.
Nu știu altă cale decât cea pe care

Nu sunt puternic însă, când mă lovește plânsul,
Când valul ce se-abate mă culcă la pământ,
Nu umblu prin cenușă, ca să-i măsor cuprinsul;
Renasc din lacrimi multe și cânt, Isuse, cânt!

Trei iezi îndrăzneți,
Fiți atenți cui deschideți!
Că îndată or să bată
Violența,

Am spus: „Mesia s-a născut!
Uitați-vă spre empireu
Cum cad speranțe pe pământ,
În boabe mici de curcubeu.

Dorinţa mea e un sărut pe frunte
Din bicele lovind pe pielea Ta
Şi-nfiorat de ce s-ar mai putea,
Să Îţi prefac sărutul în grăunte.

Motto: „«Doamne», I-a zis Petru, «de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viața pentru Tine. »” Ioan 13:37

Tainic se-nălța cântarea,
Ca în ultimul său zbor

Mai adă, Doamne, adierea verii,
Căldură blândă-n luna lui Cuptor,
C-am construit departe de izvor
Și-am adormit la porțile vegherii.

Spre ceru-ntunecat se ’nalță jerbe
S-a-nnourat de-amenințări trăirea,
Nemulțumitu-și caută menirea
În implorări sau strigăte acerbe.

Dorința mea e un sărut pe frunte
Din bicele lovind pe pielea Ta
Și-nfiorat de ce s-ar mai putea,
Să Îți prefac sărutul în grăunte.

Să vină Crăciunul, să vină la vară,
Bunica-i bolnavă și trage să moară,
Dar vara aceasta se poate s-o prindă;
Să vină creștinii, să-i cânte-o colindă!