Sfârșitul toamnei - Tudor Arghezi

O! cine-ar zice că pe-aici
Au fost vreodată flori,
Privighetori,
Și cărți citite cu ochii mici,

În care latele panglici
întorsu-s-au de-atâtea ori?
Și totuși, furăm doi mai ieri,
Strânși braț la braț, gângavi,
Ca doi bolnavi;

Și-n legănarea celor seri,
Subt plopii negri și severi,
Blânzi și supuși ca niște sclavi.
Să plec!
de-acuma sunt străin
Pe unde fură tei,
Pleșuvi și ei!
Ceva ciudat ca un destin
Mă-mpinge să mă-ntârzii prin
Căzuta frunză din alei.
Aici, unde-a murit trecutul,
Mă plimb ca-ntr-un mormânt,
în care sunt

Legat s-ascult cum tace lutul,
Pe când în suflet toarce mutul
Regret, înfășurat în vânt.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.