Juriul prezida la tribuna închisă;
Purtau toţi pe cap tocă şi pe umeri sutane,
Judecătorul sta (cu dinţi de lup) în strane,
Faţa plină de bube, culoare de caisă.
Ceilalţi doi juraţi păreau două satane;
Avocatul mişca limba lui ca de clisă,
Cât despre procuror, n-ar fi fost o surpriză
Dacă la trup de şarpe ar fi avut şi coarne.
Frumos ca un atlet, bălai ca sfântul Gheorghi,
Acuzatul veni, cu al său palid chip.
Ei s-au zvârlit asupră-i turbaţi şi i-au scos ochii.
Ieşi însângerat, cu ochii scurşi în stradă,
Reclamându-şi durerea şi scârba ca Oedip;
"Priviţi-mă Tebani!"... Ei n-aveau ochi să vadă.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Detalii poezie:
Distribuie pe: