Clipa,
Care se consumǎ,
Nu se-ntoarce
Niciodată
Şi
Cu ea,
Nu e o glumǎ,
Ia din noi
Câte-o bucatǎ.
Dacă aş avea
Tărie,
Aş spune
Cǎ alta vine
Şi,
De nu va fi să fie,
Vinǎ are,
Oare,
Cine?
N-are nimeni,
C-aşa-i mersul,
Doar în sensul
Stabilit
Pentru noi
De Universul
Mǎcinat
De Heraclit.
vezi mai multe poezii de: samoila
Detalii poezie:
Distribuie pe: