De lacrimi, durere, tristețe, amar,
de bulgării reci din iadul terestru,
de viața aceasta trăită-n zadar
mă satur și pun pe moarte sechestru!
Stau drept și privesc în față furtuna,
o palmă de vânt obrajii-mi lovește,
sub sălcii confuze se-ascunde minciuna,
iubiri deșănțate se zbat prinse-n clește!
Și-aruncă în flăcări doi fluturi aripa,
de gleznă se ține un vis gol de sânge,
pe cruce întinsă respiră greu clipa,
în osul meu, Doamne, Iisus încă plânge!
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Detalii poezie:
Distribuie pe: