Schilozii - Nina Cassian

Când schilozii își aruncă-n aer cârjele,
cârjele cad în capul nostru, al celor teferi,
și tot noi suntem aceia care-i luăm în brațe,
cu o clipă înainte de a se prăbuși,
și stăm așa, loviți și cu schilozii-n brațe,
cu-o clipă înainte de a se prăbuși,
și stăm așa, loviți și cu schilozii-n brațe,
până când ei se-opresc din scâncet
și ne fac ceva rău, ceva meschin și murdar,
ne pătează hainele cu urina lor,
ne suflă-n ureche un cuvânt odios,
– și noi tot nu le dăm drumul, ca nu cumva să cadă,
dși, din capul locului, de nu interveneam,
i-am fi văzut, zdraveni și batjocoritori,
sărind într-un picior, alergând sau zburând
să-și prindă cârjele din aer,
cârjele fără de care nu pot să trăiască
pentru că n-ar avea cu ce lovi.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nina Cassian



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.