Frumoasa-i
ca o primavara fermecata,
Caci rotunjimile te-mbie,
Sanii- s pere dulci
Cum n-ai gustat vreodata,
Iar coapsele-s aur din păpădie.
Priviri albastre ma cuprind,
O vraja dulce ma-nfasoara,
Focuri in inima se aprind,
Sarutu-i vis de primavara.
Parul ei, chipu-mi răsfăța,
Trezind acel ceva, uitat,
Este dorinta cea visata
De sufletul nemangaiat.
Picioare lungi de căprioară,
Soapte vii ma ravasesc,
Este adierea dulce-n seara,
Este păcatul pământesc.
Noi credeam că vikingii obişnuiau să poarte căşti cu coarne. Dar explorând mormintele lor, s-a descoperit că majoritatea luptătorilor ori purtau căşti simple de piele (dacă şi le permiteau), ori nu purtau căşti deloc.
Citate şi Maxime:
Moartea este capătul, nu însă scopul vieţii. Michel de Montaigne
vezi mai multe poezii de: Florin Pop
Detalii poezie:
Distribuie pe: