Sarcina sacră - Tudor Arghezi

Sunt greu cum era grea
Fecioara,
Din
Duhul
Sfânt, și-s chinuit și trist.
Mă doare gândul, doare subsuoară.
Se zvârcolește parcă-n mine
Crist.
Și mă înțeapă parcă raza lui,
Și rana lui de lance m-a durut.
Mă doare fiecare cui,
Mă doare locul unde-a fost bătut.
Mă dor mormântul, spinii, crucea - și mi-e sete
Și mie, ca și lui, de apă.
Unse mi-s buzele și arse de burete
Și de otravă care mă adapă.
Am și murit întocmai, taică.
Și toată suferință ta m-a strâns,
De-a pururea
Fecioară, maică.
Și plâng, și nu știu când și tu ai plâns.
Dar, vezi, tu prunc pe-acela l-ai putut cunoaște.
Isusul meu nu-i cel adevărat.
Și eu nu-l pot nici duce, nici cunoaște.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.