Sanctuarul

Autor:Dan Psatta


Adăugat de: Vasile Cornel

marți, 28 martie 2023

SANCTUARUL

In noaptea lor stelară stau indienii roată
Cu palmele spre cer, jur-împrejur de vatră ,
Imploră bunăvoia zeului Quatzalquatl,
La Teotihuacan, pe treptele de piatră.

Doar animale sacre prin negre scorburi latră,
Ei fulgerul în palme ca pasărea-l aşteaptă
Şi-ntreaga lor iubire spre ceruri o îndreaptă:
" O, Zeu, din capul tău, şiruri zilele ies!"

Atunci, de peste mări, oştenii lui Cortes
Yucatanul atacă omoară şi subjugă,
Învins de resemnare, de graţie şi rugă.

Din bezna lui primară fulgerul se stârneşte,
Capul zeului And în două îl plezneşte,
Il găsim peste veacuri: o rocă sfărârnată.


vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Vise
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.