Să ne bucurăm - Romulus Guga

Urechea mi-o lipesc de pântecul tău,
aud moartea cum începe a mișca,
de parcă o să naști, cum toate se nasc,
femeia mea, probabil iubită și de
Dumnezeu.
Apoi vom sta să privim cum crește și umblă,
cum întreabă curioasă sau curajos,
noi zilnic ne vom coborî mai jos,
spre treapta inițială.
În fiecare zi, cu fiecare zi
ne bucurăm murind câte puțin,
secunda a trecut undeva pe sus,
templu menit să ne iubim.
Lasă mâinile peste mine și fă semne, așază diamantul pe creștet și stinge focul ce leagă cerul de pământ, astupă-mi urletul cu cărbuni să încep marea aventură ce-o să mă facă aur. În noaptea asta am auzit cu urechea lipită de pântecul tău prevestiri ciudate.
Să ne bucurăm, să ne pregătim, să ne bucurăm.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Romulus Guga