Să-mpărțim ce-a fost - Adrian Păunescu

Știu că-i foarte târziu și că nici n-are rost,
Dar aș vrea să-mpărțim tot dezastrul ce-a fost
Cum în toate e-un preț, cum în toate e-un rost,
E firesc să-mpărțim tot ce-a fost.

Pentru tot ce a fost, pentru tot ce va fi
Mai acordă-mi o singură zi,
Ca să-ți spun ce a fost, ca să-ți spun ce va fi,
Mai acordă-ți o singură zi.

Poate suntem cretini, poate suntem nebuni,
Dar avem de predat gestiuni,
Ție însăți, oricum, sunt dator să te dau,
De la tine aș vrea să mă iau.

Nu se poate muri așa scurt și spontan,
Dacă totul dura doar un an
Cu atât mai nedrept, cu atât mai durut,
Un destin retezat la minut.

Nu mai vreau să te chem, nu mai vreau să te văd,
Dar normal e un schimb în prăpăd,
Dacă viața ne-a fost înmulțită cu doi,
Ia-ți pe-a ta, dă-mi pe-a mea înapoi.

Depărtează-te mult, depărtează-te hăt,
Dar dă-mi viața, dă-mi viața-ndărăt,
E un nou adevăr, lui mă-nchin, lui te-nchini,
Doi străini pe pământ, doi străini.

Mai avem de-mpărțit, bob cu bob, fir cu fir
Gestiunea acestui delir,
Cicatricea de bronz peste rană crescu
Și noi doi am ajuns eu și tu.

Te mai chem să-ți arăt, te mai chem să-mi arăți
Aroganțele singurătăți,
Să mai vi să-mpărțim, într-un mod elegant,
Gestiunea acestui neant.

Nu e vreme de plus, marea moare în val,
Doar în minus trăiesc și socot,
Minus plus, minus noi, minus orice plural,
Minus tu, minus eu, minus tot.

3 aprilie 2004
(Suntem pe mâna unor nebuni, 2004)

Adăugat de: viorel tgv.

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.