Poezie repostata la dorinta confratelui Andrei.....
S-a dus dracu ţara noastră
S-a dus dracu ţara noastră, s-a ales praful de ea
Flămânzită zace ruptă, aruncată-n groapa grea
Of, cum venira-n fruntea ţării trădătorii toţi de soi
Luară pielea de pe ţară şi-a rămas cu sânii goi.
Pământul ne-a dat de toate şi în mod dumnezeiesc
Aurul vine pe rânduri când porumbii înfloresc
Chiar şi peştii-n ape line cară aurul în bot
Românului, sa-l ofere, amărât şi rupt în cot.
Dar veniră aici hiene, de parcă ar fi proscris,
Să promită câte toate, dar şi ce nu ne-au promis…
Ne furară plusvaloarea zărilor de holde pline
Alintându-ne sarcastic: membri cu drepturi depline.
Ne scoaseră din orbite ochii, şi să nu-i jignim,
Storşi de lacrimi, la ofertă, ne puseră să-i plătim.
Ne-au cusut cu sârmă gură mai ceva ca la Oituz
Şi la gât puseră laţul unui trai mizer, confuz.
Am tăcut cu îndurare şi să nu dăm de necaz
Am dat sufletul pe tavă, am întors cel‘alalt obraz.
Nu se mulţumiră dracii, viermi misei cu ochii goi
Puseră sămânţa urei să ne batem noi cu noi.
Şi dacă mai scapă unul care crede în el şi face
Vor pune smintiţii tunul DNA-ului să-l toace.
Asta e cu ţintă fixă, numai dacă eşti roman,
Că n-ai voie să scoţi capul să te vezi aici stăpân!
Of, cum mai plângea bunicul şi de ţară îmi vorbea...
De sub braţ scotea păduchii, când pe front înainta.
Un ochi a lăsat la ruşi, nu ştiu pe care maidan
Şi-o mână dădu arvună pe dealul de la Smârdan.
Smerit a venit spre ţară, nu cu surle de erou,
De sete băuse sânge cuibărit în pas de bou.
Şi ajuns la el acasă pe înserat şi cu sfială
Află cum a mea bunică îi făcuse rânduială.
Îşi dăduse toţi bănuţii plângând la iconostas
Ca să-i facă toate cele: tămâieri şi parastas.
Nu putea să-l pomenească, nu avea putere-n mâini,
Dar făcuse toate cele pân la şapte săptămâni.
Dar trecură toate astea. Tineretul azi nu ştie
Că pământul ţării noastre e o rană veche, vie
Şi din gropile cu sânge azi plânge necontenit
Sufletul acestei naţii tot din trupuri plămădit.
Şi degeaba trecu vremea, tineretul nu ia-n samă
Ochiul ce l-a dat bunicul pentru ţara asta vamă
Nici că mâna lui pierdută, pentru locul lui cel drag
Plânge dincolo de ţară prin esenţele de fag.
Dar, deodată, dorul vine si toiagu-n mana lui
Ca un brad se urcă verde pân’ la talpa cerului
Si în piept aude tunul grohăind de zor sub lună
Când toiagul dă alarma şi stejarii iar s- adună.
Amintirile-l răscolă. Flinta plânge-n cui la grindă
Şi cu gândul taie zarea dintr-un colţ căzut de tindă
Şi aşteaptă ca pe-o doină un semnal venit de sus,
Că mai are încă-o mână şi un ochi pe front de dus!
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Multumesc mult dragii mei. Ai dreptate Blacks....si orice sfat venit de la un prieten vechi pentru mine are insemnatate...
te astept si pe tine cu postari...si nu uita:
astept versurile tale cu o pofta de nedescris, pentru ca-mi plac.....
si ceilalti confrati au comentat minunat si le multumesc...
ROLEA NICOLAE (autor) miercuri, 05 august 2015
versul cu orbitele ttrebuie refacut; in general eu evit sa folosesc "actualizari"; ma gandesc ca peste ani cand cineva va citi poezia nu va mai sti ce este dna-ul; evit sa folosesc termeni tehnici, moderni, care peste ani vor fi perimati ( mobil, fax, etc); e doar o parere personala, nu o luati ca pe o indicatie; frumos mesajul, dar totusi ii trebuie o erata: nu trebuie sa asteptam un anumit mesaj "de sus"; mesajul trebuie sa vina din... noi
blacks vineri, 31 iulie 2015
Absolut superbă ! Atât de emoționantă , încât rămâi mut. Admirație, Rolea.
mirimirela joi, 30 iulie 2015
Excepțională! Am rămas înmărmurit de admirație! Felicitări!
Nelu Preda miercuri, 29 iulie 2015
Total de acord!
andreionthepoetry miercuri, 29 iulie 2015
Mai are poezii ce imi doresc sa fie postate iar , eu le astept si sper sa nu le mai stearga ...:)
Adina Speranta miercuri, 29 iulie 2015
Adina, excelent comentariu, subscriu la tot ce ai spus! Mi-a dat fiori abordarea lui Nicolae, iar ultima strofa ma face sa plang cu inima:
"Amintirile-l răscolă. Flinta plânge-n cui la grindă
Şi cu gândul taie zarea dintr-un colţ căzut de tindă
Şi aşteaptă ca pe-o doină un semnal venit de sus,
Că mai are încă-o mână şi un ochi pe front de dus!"
Ramai fara cuvinte...
andreionthepoetry miercuri, 29 iulie 2015
Ma bucur ca ai postat-o , e o poezie extrem de frumoasa , cu un mesaj bine concretizat in paralela prezent-trecut, cu prezentarea situatieie actuale in raport cu sacrificiul bunicului , care devine astfel un demn reprezentat al tuturor ce au luptat pentru mai binele tarii.
Raportat la prezent , desi sacrificiul pare inutil , bunicul (figura centrala pe care se bazeaza partea a doua a poeziei ) nu regreta ,din contra , este dornic de a-si implini jerta pentru tara .
Este o poezie extrem de bine conceputa , una din cele mai bune poezii ale tale...
Sper sa n-o mai stergi ...:)
Adina Speranta marți, 28 iulie 2015
EXTRAORDINARA!!! Multumiri fara margini pentru aceasta repostare! Cat de frumos ai imbinat planurile, esti un artist desavarsit! Arta are ce invata de la tine!
andreionthepoetry marți, 28 iulie 2015
Domnule Rolea, când am citit prima dată această poezie minunata, am rămas surprins, probabil ați fost un pic supărat pe realitățile vieții post revoluționare, interesele de grup sau personale ale celor ce ne-au condus în acești ani a împins România în urma altor nații care nu au avut mari merite de-a lungul istoriei.
Ma bucura ca reintroduceți poeziile dumneavoastră pe site.
Cu stima.
ALapis marți, 28 iulie 2015
In tot ce faceti sa nu uitati romani: nu sunteti neam de sluga ci rasa de stapani !
lorelei marți, 28 iulie 2015
multumesc pentru repostarea ei. este foarte frumoasa si era pacat sa nu fie pe site :)
ali marți, 28 iulie 2015
da! imi amintesc de aceasta frumoasa poezie. multumesc pentru repostarea ei
petrica_c marți, 28 iulie 2015
vezi mai multe poezii de: ROLEA NICOLAE
Detalii poezie:
Distribuie pe: