Rugăciune - aici am învăţat ca să mă-nchin - Dimitrie Ciurezu

Doamne,
Aici am învăţat ca să mă-nchin,
În casa asta mică cu cuib de rândunici,
Pe care-amurgul pune altiţe de arnici
Şi dimineaţa-şi mâna al apelor senin.

Aici, pe prispa-n soare, mi-aduc şi-acum aminte,
Când mâna ei în tremur, mergea cu mâna mea,
Ea se-nturna spre Tine, eu mă-nturnam spre ea,
Şi-adâncurile noastre se-mbrăţişeau cuminte.

De-afară primăvară trecea peste pârlaz
Cu iia ei de zarzăr, cu ochii mari de soare
Şi-n pumnul meu de muguri, cădea tremurătoare
Înflorindu-mi ruga pe mâini şi pe obraz …

Aci coboară Doamne, pe prispă-ntre muşcate,
Un miel cu botul umed Ţi-o pune capu-n poală,
Şi peste câmp vărsată privirea Ta domoală,
Va urmări copilul, cu mâinile-nflorate.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Dimitrie Ciurezu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.