Roua zânzienelor

Autor:Emilian Oniciuc


Adăugat de: Emilian Lican

sâmbătă, 14 noiembrie 2020

Frumusețe amăgitoare,
Cea mai faină-fată mare!
Ială, zână, sânzâiană,
N-am pus geană peste geană
Din pricina ta: Morgană!

Iar te-ai prins în hora lunii;
Tătă goală-mi-au spus unii...
Învălită doar de plete,
De mânâ cu alte fete,
Tăte nude, cucuiete!

Zânziene-cosânzene,
Lucitoare marmorene,
Mirosind a flori de tei,
Miresuțe pentru zei!
Iele pentru telelei...

Pân' la ziuă-nlănțuite,
Împletite-despletite,
Plete blonde, plete brune,
Plete roșii sub cunune...
Tăte de dor prea nebune!

Petale de iasomie,
Peste tine căzând: o mie...
Trupul ți-era frânt în două,
Transpirația ți-era rouă,
Rouă după rouă nouă;

Picurată de pe sâni,
Picurată de pe mâini,
Boabe de mărgăritare,
Elixir de ursitoare,
Nemângâiat de soare...

Acum, abur fin încet se-nalță,
Peste dulcea dimineață,
Peste câmpul neîmblat,
De zânziene parfumat
Și cu dor înrourat!

24.06.2016


vezi mai multe poezii de: Emilian Lican


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Frumuseţe
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? da
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.