Roryta - creaţii proprii

Să-mi spui, dragă străine, acum ori niciodată
Cu câtă îndrăzneală spre mine vii pe dată
Să pârjolești un suflet, o inimă ce bate
Ruină ca să-mi faci din vechea mea cetate

Te port în mine fără rest,
De parcă-n tine m-am născut,
Un nor purtat, un nor celest,
În viața ce n-a început.

Nu vrei acum să fim numai noi
Nu vrei să ne-nevelim amândoi
De atâtea frig și atâtea nevoi
În timpul știut doar de noi?

Sunt ploaia care-ți cade pe umeri și pe suflet
Sunt apa care-n vise străbate al tău umblet
Nu știi de unde vine și nu știi ce-i cu tine
În ce adâncă taină ți-e inima de mine.

Contopiți unu'-n altul, contopiți orișicum
Transformându-ți chimia într-un veșnic parfum
Vei fi beat de plăceri, vei fi beat de dorință
Și-ți voi scrie pe trup, încrustat pe ființă

Ce este, Doamne, acolo sus, în straturile-nalte
De nu putem vedea nicicând decât prin cruda moarte?
Ce este dincolo de nori, în cerurile sfinte,
Suflete mari, suflete mici, 'nălțate din morminte?

O curgere a vieții e un suspin de dor
Iubire și cântec, un suflet în zbor
Privire duioasă și adiere divină
O taină mirare din sfânta grădină.

E vis sau mi se pare
În scurta-mi preumblare
De dincolo de nori
De dincoace de flori

De n-aș avea în lume, de n-aș avea uitarea
Din inimă să-mi spele, cu patos frământarea
Aș crede mai mereu că-n viața asta-ntreagă
Sunt simplu lut aprins ce nu se mai încheagă.

Un dor mă arde-n noaptea rece
În mine moare-orice speranță
În viața asta care trece
Tu nu ai nicio siguranță.