râul roșu ascunziș al marilor secrete divine
mă despic să-ți aud muzica și oscilațiile glasului
în ecoul căruia cresc arbori înalți
de neant și de falsă lumină
de mi se fac laturile două ceruri negre
niciodată Stockholm
n-a fost atât de înfrigurat ca acum!
printre degete trec zeii
trenuri împinse de iluzii și de brumă
chipul spre care mă îndrept
a luat forma muntelui de zăpadă
planeta sunetelor pleacă unde îmi va picura sângele
desfă-ți palmele ca un evantai
doar tu stii cu exactitate momentul topirii ...
vezi mai multe poezii de: Gamal
Detalii poezie:
Distribuie pe: