De aş vorbi, în limbi cereşti
Nimic n-aş fi, făr' de iubire!
Şi-aş fi-un balsam în risipire,
Mai sus de orice legi fireşti.
De aş vorbi-n limbi omeneşti
Încât să trec peste-orice fire,
Şi aş vorbi, în limbi cereşti
Nimic n-aş fi, făr' de iubire!
Aş fi c-arama, ce-n ciocnire
Ar scoate note doar fireşti,
Şi pentru toţi cei pământeşti
Aş fi-un chimval în zăngănire,
De aş vorbi, în limbi cereşti...
Nimic n-aş fi, făr' de iubire!
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Mulţumesc şi tot respectul!
Duverna (autor) miercuri, 01 iulie 2015
Frumos si aici... Este o frumoasa punere in versuri a cuvintelor Sfantului Apostol Pavel: "De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător." Si urmatoarele...
andreionthepoetry duminică, 28 iunie 2015
Versuri frumoase am citit cu drag
oana duminică, 28 iunie 2015
Lumea din adâncurile marine este întunecată şi rece. Sursele de mâncare sunt sărăcăcioase. Peştii s-au adaptat la condiţii severe, astfel încât majoritatea au fălci imense, care le oferă un aspect înfricoşător.
Citate şi Maxime:
Rugăciunea este prezenţa lui Dumnezeu în toţi şi în toate. Sfântul Grigorie Sinaitul
vezi mai multe poezii de: Duverna
Detalii poezie:
Distribuie pe: