Din toate câte sunt... în lume
Nimica Doamne, n-am cules,
Doar eu pe Tine, Te-am ales
Speranţă-a vremilor străbune!
În jertfa dată şi-al Tău Nume
Mi-eşti cel mai sacru interes,
Din toate câte sunt... în lume
Nimica Doamne, n-am cules!
La viaţa stinsă, -n fapte bune
Eu cuget Doamne-aşa de des,
Şi-n dragostea-Ţi, am înţeles
Că Te-ai predat, fără lacune...
Din toate câte sunt... în lume
Nimica Doamne, n-am cules!
vezi mai multe poezii de: Duverna
Detalii poezie:
Distribuie pe: