România - Victor Tulbure

Odihnei: prispă, arșiței: fântână
Și visului: zăvor desferecat!
C-un brâu te-ncinge Dunărea bătrână,
Bătrâni Carpații trupul ți-l străbat.

Priveliști desfătătoare: țară!
Ce dragi îmi sunt toți munții de omăt
Și drumurile tale-n primăvară
Când de mireasma merilor mă-mbăt!



Cât ochii văd: și iarba și văzduhul,
Sunt ale mele toate câte sunt,
Și crestele, și apele și stuhul,
Și darnicul acest mănos pământ.

Pământ ce, ca-ntr-un scrin străvechi, ascunde
Și amfore, și oase, și săgeți,
Pământ pe care m-am născut și unde
E leagănul frumoasei mele vieți.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Victor Tulbure



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.