Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Dragii mei! Vreau să-mi cer scuze, poate, că ar fi trebuit să lămuresc ceva. La început era „pentru toți oamenii obijduiți”. Fiecare din noi am adunat și adunăm ceva frumos în sufletele noastre ce nu poți da și altora. Cuvintele și imaginile sunt jalnice. Ei, cum să transmit cum parfumează stepa a pelin, ori cutare peisaj, ori cum cad stele etc... Și ne este foarte obijduitor că apoi murim, iar frumusețea va fi îngropată cu noi. Dar Dumnezeu ne-a spus prin Psalmul 48(traducerea Gala Galaction) și Psalmul 49(traducere Cornilescu) că nu toți oamenii sunt oameni, mai sunt și cei „alăturați la dobitoace”. Deci am scris „poeților obijduiți”. Dacă ești poet nu poți aduna urâciune, ci doar frumusețe. Dar limba omenească e prea săracă să o descoperi. De aceea atâta frumusețe moare cu noi. Și e foarte trist acest lucru. Și obijduitor. Mulțumesc tuturor pentru cuvintele bune. Mă scuzați încă odată.
bragagiu (autor) luni, 12 octombrie 2015
profunda poezie..intelepte cuvinte..
Domnul sa va binecuvinteze!
danab luni, 12 octombrie 2015
Splendidă poezie !
mirimirela duminică, 11 octombrie 2015
m-ai lăsat fără grai
iuli.a duminică, 11 octombrie 2015
mi a placut enorm......ma simt profund miscat..
Victor duminică, 11 octombrie 2015
Versuri scrise într-un mod exemplar..
Felicitările mele, Victor!
M Horlaci sâmbătă, 10 octombrie 2015
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: