Se întinde peste noapte umbra lunii sfârtecate,
din cotloane ies în șiruri șoarecii înfometați,
ca soldații în picioare felinare stau grupate
cercetând cu ochiul mare trecătorii speriați.
Pași timizi, ușori și șoapte lustruiesc asfaltul greu,
dintr-un gang deschide bezna brațele a bun venit,
legiuni de chipuri albe prinse-n vortexul nucleu
învârtindu-se dispar în eternul infinit.
Liniște e-acum, și pace, întreg răul dintr-o lume
înghițit a fost de rău, soarele încet se-arată,
șoarecii au dispărut, doar lumina unui nume
taie-n mantia tăcerii semnul crucii de-altădată.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Domnule cristian_lirikos, site-ul a trecut la filtrul de verificare al postărilor, așa cum procedează, dealtfel, toate site-urile de gen. Postările cu greșeli și diacritice lipsă nu mai sunt aprobate.
Cu stimă!
Adina Speranta (autor) marți, 24 august 2021
Mulțumesc mult pentru popas și apreciere, domnule Victor Borziac :)
Adina Speranta (autor) marți, 24 august 2021
Autorul lasă fiecăruia dreptul să zboare unde dorește. Eu am aterizat pe cupola Sfintei Sofii.
Felicitări:)
Victor Borziac luni, 23 august 2021
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Detalii poezie:
Distribuie pe: