Extaziată iar au înnebunit salcâmii Dragostea
m-a scos la iarbă verde Acasă la Mihai Eminescu
Lacul suspendat între două lumi
M-a îngenunchiat Cu urechea la pământ
ascult șoaptele verzi ale ierbii
Susurul nuferilor îmbobociți
plutește peste ape
precum
altădată
Dumnezeu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Mulțumesc, am tăcut, vorba lui Grigore Vieru: Eminescu să ne judece - pe amândoi!
Costel Zgan (autor) luni, 29 mai 2017
"Sfântul Efrem Sirul a spus: „Nu poţi suferi jignirile? Taci”. Atât se cere: taci, şi te vei linişti îndată. Iar înţeleptul Isus, fiul lui Sirah, a zis: „Dacă vei sufla în scânteie, ea se va aprinde; dacă vei scuipa, se va stinge”. Dacă sunteţi jigniţi, prin tăcere şi linişte îl veţi dezarma cu desăvârşire pe cel care vă defăimă şi vă jigneşte: el va amuţi aşa cum se stinge scânteia când scuipi în ea, ceea ce se poate vedea şi din vieţile multor sfinti."
[Sfântul Ierarh Luca al Crimeei]
th3mirr0r duminică, 28 mai 2017
Sau flecăreală ,sigur mioritică!
Costel Zgan (autor) duminică, 28 mai 2017
„Chiar nu ştiu de unde a căzut această boală printre oameni: suntem flecari, nimic nu rămâne ferm în inima noastră”.
[ Sfântul Ioan Gură de Aur ]
th3mirr0r duminică, 28 mai 2017
Cel puțin, Eminescu, pare cunoscut. Restul este, se cunoaște, tăcere: mioritică!
Costel Zgan (autor) duminică, 28 mai 2017
vezi mai multe poezii de: Costel Zgan
Detalii poezie:
Distribuie pe: