dragostea dragii mei
se frământă ca pâinea
pasional
adânc
frenetic
cu suflet cât cuprinde
dor din belşug
şi speranţă proaspătă
se acoperă cu inocenţă
te închini spre est
şi aştepţi să dospească
până ajunge pe coapse
pe buze
pe ochi
(niciodată mai mult)
aşezi maiaua astfel pregătită
pe tava inimii
presărată ploaie în prealabil
cu puţină nebunie
înlături inocenţa
şi o pui la foc mic
sau mare
după dorinţă
până când viaţa ţi se umple
de mirosul fericirii
se scoate din cuptor
şi se rupe
în două jumătăţi perfecte
poţi să o mănânci fierbinte
caldă
sau rece
(după apetit)
dar dacă îţi mai rămâne ceva
să n-o iroseşti
vezi mai multe poezii de: paparuz
Detalii poezie:
Distribuie pe: