Raza lunii
...
Timpul curge, noaptea trece
Clipele se duc pe rând
Luna stă. Nu vrea să plece,
De parc-ar vrea să se ferece
În frumusețea unui gând.
...
Liniște, tăcere-n luncă,
Peste-a nopții grea povară,
Câte-un meteor se-aruncă
Fulgerând bezna adâncă
Înainte să dispară!
...
De parcă ceva o leagă,
Peste-al cerului abis,
Luna stă să înțeleagă,
Din somnul lumii să culeagă
Frumusețea unui vis!
...
Albă și fermecătoare,
Luminând în juru-i cerul
Cu întreaga ei splendoare,
Nemișcată, luna pare
Că-și dezvăluie misterul!
...
Eu o văd, ea, ne privește
Cu raza-i albă prin fereastră,
Nemișcată, strălucește
Cele bune ne dorește
Părăsind odaia noastră!
...
Încet, încet se depărtează,
Până la urmă s-a decis
Alte zări îmbrățișează.
Eu cred că alba lunii rază
Ție, ți-a furat un vis!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: