Ah, m-a înțepat ideea
De-a cunoaște epopeea
Luptelor cu munții albi...
Vai de mușchii mei cei slabi!
Fluturi în grădini cu flori
Sunt zvâcniri de vânt spre nori,
Pe aripile lor mici
Sunt ai mei grozavi pitici.
Sub călcâiele încinse
Rădăcinile sunt prinse
În tenebre – îngrijorări
Că se vor usca-în cărări....
O cărare rătăcită
Prin pustiul de elită
Se înfundă în orizont,
Începutul de neant!
Altă cărăruie mică
Firul ierbii îl despică
Și se termină-n desișul
Ce mi-a îngropat fetișul.
Doar cărarea cea mai dreaptă
Către munții albi se-ndreaptă...
Într-o zi-nsorită a vieții
Atașez picioare minții
Și călcând cărarea dreaptă
Simt că munții albi mă-așteaptă
Să privesc din depărtare
Ce-a trecut și nu mai doare....
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Detalii poezie:
Distribuie pe: