Rănile care nu se văd

miercuri, 10 decembrie 2025

În mine stă tăcerea sub cerul ei stingher,
Un freamăt ce se-ascunde în vechiul lui ungher
Sub zidul dintre noi rămâne doar iertare,
Și-ntr-o tăcere-adâncă mă-nalț acum spre soare.

În nopțile adânci se naște-un dor nestins
Privirea ta mă arde în sufletul meu stins
Un adevăr mă poartă spre tine-n infinit
Și cred mereu că ești în timp nemărginit.

Sunt călător pribeag ce-și plânge veșnic soarta
Sunt un poet tăcut, certat chiar și cu arta.
Tu unde-mi ești, iubito, să te respir în mine
Acum, când strig spre tine cu sufletu'-n ruine?

De ce mă doare-n piept ca după un infarct?
De ce n-am încheiat al vieții nostru pact?
Să plec din drumul tău, unde-ntre noi e-un zid
Și-n veci să nu mai simt cum visul mi-l ucid.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.