Rămășițe

Autor:Andrioaia Diana-Stefania


Adăugat de: andrioaiadianas

miercuri, 04 decembrie 2024

Am muțit de atâta durere,
nu mai există cuvinte de spus,
îmi despart buzele din pură plăcere,
iar tăcerea din mine-i precum un răspuns.

Nici vinul nu-mi mai drege glasul.
Am uitat cum sună de parcă nu a fost,
se-mpreunează întru mine tot rămasul
ce nu ține cont de piele și de os.

Mă sufocă vocile stinse, mă-nțelegi?
Sentiment de ardoare pe urmele mele.
Încă sunt o sclavă a vorbelor ce taie
aș vrea să adun ce-a rămas în întreg.


vezi mai multe poezii de: andrioaiadianas


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Singurătate
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.