Marea - Ralph Waldo Emerson

Marea
Ralph Waldo Emerson, 1803 - 1882





Iată, Marea!
Opalină, îmbelşugată şi puternică,
Minunată – floare de trandafir în iunie,
Proaspătă – hora curcubeului în iulie:
Marea abundentă, mama tuturor,
Purificatoarea planetei şi medicamentul omenirii;

Întreţinând un climat plăcut pentru respiraţia mea,
Spălându-mi răutăţile şi îngrijorările din memorie,
Şi, în matematic flux-reflux,
Dând un indiciu despre cele ce niciodată nu se vor schimba.
Zeii mării sunt bogaţi! Cine oferă mai multe daruri decât ei?
Ei adună perle din mare, dar, mai mult de-atât,
Ei smulg de acolo Putere şi-o dau celor înţelepţi.

Pentru că fiecare val aduce comori lui Daedalus,
Comori pentru artistul iscusit care poate folosi
Această forţă fără egal. Unde va afla el, o, valuri,
O sarcină ca aceea pe care umerii lui Atlas n-o puteau susţine?
Eu cu ciocanul meu, lovind din ce în ce mai mult
Promontoriul stâncos, fac Anzii pulbere,
Întinzându-mi pat – şi, într-o altă eră,
Reconstruiesc un continent pentru alţi oameni, mai buni.

Apoi deschid uşile: cărările mele inspiră
Exodul popoarelor, împrăştii
Oameni pe toate ţărmurile de la fruntariile continentelor.



Trad. Petru Dimofte

Adăugat de: Mierla

vezi mai multe poezii de: Ralph Waldo Emerson