Și preoteasa a vorbit din nou, zicând:
„Vorbește-ne despre Rațiune și Pasiune.”
Iar el a răspuns, zicând:
Sufletul vostru este adesea un câmp de luptă,
pe care rațiunea și judecata voastră poartă
război împotriva pasiunii și a dorințelor voastre.
Aș vrea să pot fi făcătorul de pace în sufletul vostru,
să pot preface vrajba și rivalitatea
elementelor voastre în unitate și armonie.
Dar cum aș putea, dacă nu sunteți
și voi înșivă făcători de pace,
ba chiar iubitori ai tuturor elementelor voastre?
Rațiunea și pasiunea voastră sunt cârma
și pânzele sufletului vostru ce străbate marea.
Dacă fie pânzele, fie cârma se rup,
nu puteți decât să fiți purtați încoace și încolo
de valuri ori să rămâneți pe loc, în mijlocul mării.
Căci rațiunea, stăpânind singură,
este o forță ce îngrădește;
iar pasiunea, lăsată nesupravegheată,
este o flacără ce arde până la propria-i nimicire.
De aceea, lăsați sufletul să înalțe rațiunea
la înălțimea pasiunii, pentru ca ea să poată cânta;
Și lăsați-l să călăuzească pasiunea prin rațiune,
pentru ca pasiunea să trăiască propria-i înviere zilnică
și, asemenea păsării Phoenix,
să se ridice din propria cenușă.
Aș vrea să priviți judecata și dorințele voastre
ca pe doi oaspeți dragi în casa voastră.
Cu siguranță nu ați cinsti un oaspete mai mult
decât pe celălalt; căci cel ce dă mai multă atenție
unuia pierde dragostea și încrederea amândurora.
Printre dealuri, când stați la umbra răcoroasă
a plopilor albi, împărtășind pacea și liniștea
câmpurilor și a pajiștilor îndepărtate
– atunci lăsați inima să spună în tăcere:
„Dumnezeu Se odihnește în rațiune.”
Iar când vine furtuna și vântul puternic
clatină pădurea, iar tunetul și fulgerul vestesc
măreția cerului – atunci lăsați inima
să spună cu uimire: „Dumnezeu Se mișcă în pasiune.”
Și, din moment ce sunteți o suflare în sfera
lui Dumnezeu și o frunză în pădurea lui Dumnezeu,
și voi trebuie să vă odihniți în rațiune
și să vă mișcați în pasiune.
Distribuie: