Răcoarea serii
...
Spre alt orizont apoi să răsară
Domol, către creastă, orele curg.
Deschidem fereastra să luăm din amurg
În după-amiaza târzie, o adiere de seară!
...
Lumina mai stă în miezul de vară,
Cât ziua se scufundă încet peste burg,
Deschidem fereastra să luăm din amurg,
O adiere de vânt răcoroasă, ușoară.
...
Pe sub bolta clară și atât de albastră,
Că pare-un ocean liniștit de lumină.
norii albi ce plutesc în lumina puțină
...
Se întind și se-ascund după creastă,
În timp răcoarea, ca o pace divină
Pătrunde și la noi, pe fereastră!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: