Stau și zac înăuntrul sufletului meu,
Izolat de tot și toate,
Ghemuită, căutând parcă
Să fac un pas către libertate.
Vreau să fug printr-un curcubeu
Plin de lume, de tunete și de păcate.
Să fiu într-un zbor etern către eternitate,
Să mănânc numai fructe fără demnitate.
Singurătatea nu mă înstrăinează de societate,
Ci mă face străină de ceea ce iubesc cu adevărat.
Încerc să țip,
N-aude nimeni…
Încerc să mă mișc, e în zadar.
Orice aș face, rămân aici,
Sub pătura trecutului meu,
Sub lacrimile neajunse pe pământ,
Sub ceea ce aș vrea să uit,
Dar ceea ce are rădăcini atât de adânci în mine.
vezi mai multe poezii de: eulpoetic
Detalii poezie:
Distribuie pe: