Când întunericul consumă culorile arzânde,
Ochii cei strigați își caută stăpânele râzânde.
Cum felinarele iuțite, șlefuind poteci vărgate,
Tremure surprind în bănci şi umbre ocupate.
Când firii, luna se declară c-avidă e și trează,
În deschisele ferestre, gâturile lungi s-așază.
Tu vezi, splendorile virile și azi urechilor se-nclină,
Cu-a lor modestii curioase, să împrăștie lumină!
Și când a stelelor măreție ia și se cuplează
Cu-ale verii mirodenii, ce fiorii-i subțiază,
Însărcinata pasiune s-a descinde prin ţinut,
Pe după urmele plouate ale gândului bătut.
Când mutaţia vrăjii dezbumbă sutienul nopții,
Dup-al veșniciei voal s-a furișa și fața sorții.
Printre culegeri de amor, în papioane potriviți,
Zburători și-or face locul, de aripile lor trântiți.
vezi mai multe poezii de: florinpaun
Detalii poezie:
Distribuie pe: