Dezgroapă-mă prin zorii dimineţii
Când vântul va înceta să mă mai bată,
Vei fi pătruns mai mult ca niciodată
De gânduri ce ţintesc spre culmea vieţii.
Pătrunde-mă prin rândurile acerbe
Ce-mi înconjoară sufletul de ceară,
Străpunge zidul ce mă înconjoară
Înţepenit pe-al gândurilor stepe.
I-posibil ca în goana-ţi orbitoare
Să te izbeşti de măşti căzute în pripă,
Purtat însă de-a visului aripă
Nu te opri în voci asurzitoare!
Şi rupe cu-a ta mână lanţuri grele
Ce leagă în mii de noduri gânduri albe
Menite sa te-aducă mai aproape
Prin nori de fum de gândurile mele
Dar tu rămâi prin zone pustiite
Şi-n tot ce faci pui viselor hotar
De-ai fi gândit măcar o clipă doar
La ceea ce-i acum în a mea minte!
Doar gânduri ce ţintesc spre culmea vieţii
Ce te-or pătrunde în vis ca niciodată
Când vântul va-nceta să mă mai bată
Dezgroapă-mă prin zorii dimineţii!
vezi mai multe poezii de: Lyana poezii
Detalii poezie:
Distribuie pe: