dintr-o eroare de navigaţie
iarna s-a prăbuşit în sahara
nu înainte să-mi facă viaţa amară.
ultima recolecţie e că
la aeroport mă pupase pe obraji şi pe gură.
camera plină cu ceaiuri, pilule, scrisori, fiole, cărţi, ore pierdute,
mă acuză
mă atacă ad hominem -
nu numai că i-ai administrat injecţia letală
îmi spune
dar i-ai dat-o cu linguriţa de aur.
cenuşa, mirosul închis, toaca, momâile risipite prin vii,
lupii, fumul, plâng după iarnă.
primăvara şi soarele
ca doi gemeni nenăscuţi încă
lovesc tepid pântecul cerului.
lumea îi aşteaptă cu scutece
pe sârma de rufe stau la uscat drumuri.
de ce, asemenea unui psihograf, citeşti
şi etichetezi gândurile lui Dumnezeu?
mă întreabă duminica
iar eu
privesc
cum în borcane cu gem
înfloresc prunii.
vezi mai multe poezii de: nichodin
Detalii poezie:
Distribuie pe: