Primul monolog oniric

Autor:Adina Speranta


Adăugat de: Adina Speranta

vineri, 24 iunie 2022

ți-am spus că e nevoie de timp și de soare
de un pământ semănat cu mister argintiu

dar uite cum sub petele de ceară
a-mbătrânit masa la care scriu

ieri am prins un vultur de aripă
și senzația neașteptatei evadări
s-a transformat într-un zbor de o clipă

priveam de sus străzile descompuse
în întuneric
moarte
apatie
și deodată cineva începuse
să râdă să plângă să zboare să cadă
în timp ce rostea cu furie albastră
„atât de frumos de rece și singur”

și cum pluteam în tăcerea sticloasă
dintr-odată pe masa pătată
au început să cadă cuvinte albastre
și albe si negre
se roteau constelații de gânduri
de verde
„frumos și rece atât de frumos”

ți-am spus că am prins de aripă un vultur?
pământul era mult prea rece și singur

adina v.

9.06.2022


vezi mai multe poezii de: Adina Speranta


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCCXXXV.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.