Când ai fost în suferinţă
De prieteni, părăsit,
Nimeni n-a stat lângă tine..
Numai Domnul te-a iubit.
Şi ţi-a dat cântări pe cale
Ca să fi înviorat
Şi prin a durerii, vale,
Suferinţa ai uitat!
Când ai plâns cu lacrimi grele
Nimeni nu te-a mângâiat
Numai Domnul, către stele
Ochii tăi ţi-a ridicat.
Să priveşti la El, Divinul
Cum pe cruce a răbdat..
Şi lăcrimă şi suspinul
Atunci toate le-ai uitat.
Când erai plin de putere
Te credeai de neînvins
Atunci toţi erau cu tine..
Toţi.. cu sufletul deschis.
Dar când a venit furtuna
Şi-a bătut în barca ta,
Numai Domnul şi-a-ntins mâna
Grabnic, a te ajuta!
El ţi-a spus ca-n suferinţă
Vei găsi dulci mângâieri
Dacă paşii cu credinţă
Merg mai avântat spre cer
Fă-ţi prieten doar pe Isus
Şi-n necaz şi-n bucurii
Singur, n-ai să fi vreodată
Chiar când toţi te-or părăsi!
Fulgerul se deplasează de la nor spre suprafaţa terestră şi înapoi urmând aproape acelaşi traseu. Însă descărcarea este atât de rapidă, încât ochiul uman poate percepe deplasarea doar într-un singur sens.
Citate şi Maxime:
Credinţa este raţiunea devenită curajoasă. Sherwood Eddy
vezi mai multe poezii de: danab
Detalii poezie:
Distribuie pe: