praguri de singurătate

vineri, 03 iunie 2016

poetului Anghel Dumbrăveanu


ceaţa se-nfiripă...
dincolo de porţile soarelui,
lumina stelelor adânceşte misterul.
umbre se suprapun
sub sticla cuvintelor.

tună printre scuturile boreale ale lunii;
cineva din spatele norului-
ouă de struţ,
aruncă
prin ramurile înmugurite ale vorbelor.
vrăbii-pe acoperiş,
frâng
curcubelul unei plecări:
regrete în urmă...

*
lepidoptera,
aripi cenuşii întinde peste frânturi de amurguri.
venise timpul
să-i ia iluzionistului
viorile...

*
tăcerea se retrage
în gângurit de concerte de flaute.
marea desface izvoarele nopţii:
risipă de lacrimi prin pustiuri.
degete subţiri răsfiră
croaziere
pe singuratice praguri.

femeia-
pentru care merită să piezi o corabie,
scrutează
îndepărtatele zări...

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.