Păpuşi bătrîne - Gellu Dorian

Nu se joacă nimeni cu noi, nimeni nu pune mîna
pe nişte păpuşi bătrîne, aruncate într-un dulap
dintr-un beci prin care doar şoarecii se mai adăpostesc
şi fug şi ei cînd încep să roadă din pielea noastră uscată
şi plină de riduri,
miros greu de mucegai şi urină
alungă mîinile învăţate să atingă pielea catifelată a fetelor
din alcovurile pe care noi doar le visăm,

să ieşim măcar primăvara asta la soare,
ultima din cîte se simte forfota din mintea celor care vor
să dea foc la magazia asta în care
ne-au uitat de cum au dat peste altceva mai frumos,

să privim şi noi soarele, să ne atingă Dumnezeu cu
vergeaua lui plină de rouă,

apoi putem fuma liniştite în orice bar în care
ne vom oploşi în trupurile fetelor
care tocmai vor ieşi din alcovuri
proaspete şi aprinse ca lumînările în noaptea de Înviere –

dar nu, nu se mai joacă nimeni cu noi,
iar noi între noi este aproape la fel de trist
ca în mijlocul ţărînii
degetele din care sîngele s-a scurs
şi nu mai poate înflori peste noapte –

să ne întoarcem la vieţile noastre,
de aici înainte nicio o iluzie
nu ne mai face fericite!

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Gellu Dorian