Povestea cailor noştri

joi, 05 octombrie 2017

Auzi, iubito, caii?
Scăpat-au din poveşti
Aşteaptă mâna mică
Prin coamă să le-o treci.

Sălbatec muşcă aer
în ochi li-s drumuri trase
şi muşchii lor fierbinţi
Ni s-or topi în coapse.

Cu ei suflăm odată
– Pe gâtul încordat
Noi ne-om lipi obrazul
De-un gând păgân brăzdat

Nu-i vom mâna niciunde -
ştiu singuri drumul alb
Aşteaptă doar sa râdem
şi s-or porni la trap

şi-apoi iuţi-vor pasul
Cu inimi alergânde
Azi vom uita, iubito
De rănile trecute.
Vor alerga, iubito
şi vor muşca din soare
Simţind al nostru sânge
Scăpat din încordare.

şi apoi adormi-vom
Pe spatele lor lat
împreunând în braţe
Dorinţă şi păcat…

Auzi?…Ne-întreabă caii
Tăcând din ochii buni:
Ne vor purta şi maine,
Sălbateci şi nebuni?

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.