Poveste risipită-n vânt

sâmbătă, 24 decembrie 2016

Poveste risipită-n vânt

Ca-ntr-o poveste risipită-n vânt
Se cern fulgi de zăpadă peste mine,
O clipă uit iubite cine sunt
Iar cerul cerne nori albi peste ruine.

Din viața mea ,pătată de cerneală,
A înflorit un zâmbet pe alei
Şi uite ,mă încearcă şi pe mine
Un dor nebun de florile de tei,

De iarba umedă cu glas de primăvară,
De tine şi de noi îmbrățişați!
Am să rescriu povestea noastră iară
Sub plopi bătrâni ,ce plâng îngenunchiați.

Pe aripi albe ,ce cad înzăpezite,
Voi scrie începutul unui vis
Şi la sfârşit ,o pată de cerneală
Ne va fi cer în noul paradis!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.