cum se năruie totul
şi-n urmă se-aşterne uitarea
rămâne doar clipa
când tu-mi erai înaltul
eu ţie aripa
să-ţi fie întreg zborul
dar cum sorţii
nu ne împotrivim
nesfârşit ne vom căuta
purtând pe aripi celeste
ca o pedeapsă
ori poate un dar
neterminata noastră poveste
tu mereu când apui
eu de-atâtea ori să răsar...
vezi mai multe poezii de: george ionita
Detalii poezie:
Distribuie pe: