Eu cred că m-am născut să cumpăr stele
Din neguri plânse de vreun duh ceresc,
Cu vântu-naripat al frunții mele,
Să le înalț în visul ce-l trăiesc.
Mai cred că,-n tulburea lumină-a lunii,
Mi-a fost lăsată lege de vreun zeu,
Să beau din Timp, așa cum beau nebunii,
Să-l simt un povârniș de curcubeu,
Ce își coboară lacrima în struguri
Și toată bucuria-n înfloriri,
Ca să mă-mbăt cu-ascunsele-i belșuguri
Flămândă, în tipsia cu sclipiri.
Iar când îmi cântă-argintul viu din liră
Despre grădini din rai, sau despre spini,
Să îi clădesc minunea-n versuri, șiră,
Din răscoliri de doruri și lumini.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Detalii poezie:
Distribuie pe: