Potcovarii - Tudor Arghezi

Cu nările-n perete, un șir de armăsari.
Cu jarul sub ciocane, un pâlc de potcovari
Par de la brâu la scule de zece ori mai mari.
Pe nicovală fierul ia chipul cuvenit
Și faurul cel negru și roșu-i mulțumit
Potcoava pe copită că drept s-a potrivit.
De-acum și armăsarii-n povară, câte doi,
Vor căuta cu sete văpaia din noroi,
S-o scapere pe cremeni cu colți pătrați și noi.
Un faur din bătaie ciocanul și-l oprește.
Căci un cărbune brațul i-l mușcă și-l ciupește.
Îl ia, ca pe un purec, din loc, cu două dește.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.