Se uitã la un
portret,
cu ochi ȋnlãcrimați,
apoi la el..
- Nu mai semeni...
Și desenul ȋl aruncã
spre el.
El pierdut,
ridicã imaginea
și o privi.
Nu se recunoscu,
oricȃt vroia,
omul din portret
nimic din el
nu avea.
- Dar nu sunt eu, iubito..
Ȋnsa nu terminã.
Ea cu amãrãciune
din camerã ieși.
El mai privi odatã
mincinoasa oglindã,
și dãdu din cap,
dezamãgit.
Apoi din ȋntȃmplare,
ȋn colțul drept
de jos,
recunoscu
semnãtura ei.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Multumesc pentru aprecieri!
poeziikrl (autor) marți, 13 octombrie 2015
Minunată poezia ta ! Îmi aduce aminte despre povestea cu Michelangelo care, în același tablou, a folosit același bărbat drept model pentru a l picta pe Iisus ( bărbatul având un chip angelic ) și pe Iuda ( având, după numai câteva săptămâni, un chip hidos ca urmare a vieții de desfrâu pe care a dus o )...
Foarte interesant ! Felicitări !
mirimirela marți, 13 octombrie 2015
Ma bucur ca va place! Va multumesc!
poeziikrl (autor) marți, 13 octombrie 2015
Foarte mult imi place! Mie mi-a sarit in ochi mai degraba a doua varianta din cele expuse de Andrei Stomff. Am vazut si alte creatii de-ale tale pe blogul tau, am trecut si pe la rubrica "Ganduri" si am ramas putin ... pe ganduri. Am remarcat mereu prezenta mesajelor cu substanta, profunde. Felicitari!
andreionthepoetry marți, 13 octombrie 2015
Da , interesanta abordare. Dar cie a gresit oare , celce a realizat portretul sia semnat ca este asemanator originalului ori cel ce dupa ce a pozat ,s-a schimbat fara sa constientizeze ca nu mai are legatura cu modelul? Greu raspuns. Uneori ne place sa vedem numai ceea ce ne place si apoi suntem dezamagiti de rezultat. Alteori privim oglinda si nu vedemrealitatea de dincolo de masca purtata. Frumoasa postare.
stomff marți, 13 octombrie 2015
vezi mai multe poezii de: poeziikrl
Detalii poezie:
Distribuie pe: