acum pot să-ţi mărturisesc odihnesc vertebra unei stele hoinare
în zadar îţi aduni urmele buzelor de pe mine
n-am să mă prăbuşesc printre atrii am să mă ţin de azur
nu pot fi prinsă în plasa de fluturi a soarelui
mâinile-ţi aruncă rădăcinile spre aştrii îţi caută polii între sefire
mă las înfăşurată de atingerea albastrului din tine eşti aici
cochetezi cu veşnicia mea numărându-mi coastele
nu-mi aduna polenul din piele câteva mantre doar ecouri vibratile
din alfabetul sacru desenează în pupile
pasărea din mine îţi poate dărui câteva zboruri
netezesc ţipătul când aşternutul nopţii
te pierde printre coşmare
dar n-am să întorc din subsoluri pagina fragilă
a zilei
aripa a-nghiţit tot abisul din mine
paradisul s-a întors în pleoapă smerit
bate
irisul se poate deschide
vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera
Detalii poezie:
Distribuie pe: