Poezia de aur

joi, 20 octombrie 2016

Eu presimt Poezia de aur
Cum din toamne ne vine încoace
Și în peșteri un minotaur
Bezna prozelor sale își tace.

Freamăt verde adie ca gânduri
Prin frunziș glăsuindu-le-n rime,
Iară cârduri scriu versului rânduri
Să le ducă în locuri sublime.

Armăsari cu-auriile coame
Bat copitele de promoroacă
Și-n privirea lor coaptă de poame
Vântul beat cătătura-și îneacă.

Dealul poartă un drum-cobiliță
Ducând apa la poduri în vale,
Argintarea de dumitriță*
O aștept să m-aștepte în cale.

Încă frunze nu cad întristate,
Încă-s proaspete-n raze de Soare,
Însă văd cum porniră departe
Să vâslească aripi de cocoare.

Știu pe jos legănarea de horă
Învârtește-n obraji trandafirii,
Pe pământ cum devine-auroră
Malahitul din șoaptele firii.

Mi-am deschis tăinuitul tezaur
Să s-adauge cu bogăție:
Vine iar Poezia de aur
Să ne fie în inimă vie.
*Dumitriță - crizantemă
Victor Bragagiu

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: