Poetul

miercuri, 20 iulie 2022

POETUL
( În amintirea tatălui meu, poetul Camil Poenaru)

Umil și gânditor, poetul
Pe stradă merge plutitor,
Și-n gândul lui își poartă versul,
Ce-l macină apăsător.

Ar vrea să scape de-ar putea,
Să fie liber ca ceilalți,
Dar parcă sufletul îi cântă
În vers șoptindu-i iar ceva...

Cu ochii-i triști și-ngândurați,
Își roagă sufletul să tacă,
Plutește parcă într-un vis,
Și-n sine lacrimi multe poartă.

E prea mult pentru mine, e prea mult!
Nu pot să prind din zbor tot ce-mi șoptești,
Trăirile intense mă doboară,
O, suflete, de ce mă chinuiești?!

Poetul merge, vântu-adie,
Și lacrimi ochii-i umezesc...
Zelos, scoate un pix și o hârtie,
Grăbiți, pe stradă toți îl depășesc...

Parcă ar vrea să prindă gânduri,
Iar păsările ciripesc
Grăbite către cer în rânduri,
Și pe hârtie rânduri cresc...

Cu sufletul mai ușurat,
Și pasul parcă mai grăbit,
Acum se simte vinovat,
Că poate nu a scris ce-a trebuit...

Umil și gânditor poetul,
Lacrimi în ochi purta pe stradă,
Și îl ridică parcă-n zbor,
Din lacrimile care-l dor,
Cuvintele care îl poartă.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.