Când Neantul s-a prefăcut
În pământ,
Lumea toată, supusă
Gândului, s-a frânt,
Dar eu am căpătat
Aripi și am zburat spre tine
Râzând, plângând,
Ca un vis spre care
Năzuiam amandoi precum
Un pârâu curgând...
Când toamna lumii
S-a așternut pe cărări
Am crescut din ale noastre rădăcini
Spre infinitul care ploua
Peste noi
Cu durere, cu timp,
Cu iubire,
Ca un sunet solitar
Suficient sieși...
Așa că ne-am adăpostit
Printre oameni...
Și suntem și noi pe-aici-
Pioni ai vieții noastre
Stramte,
Aripi zbătânde,
Tâmple îngreunate în
Mări arzande...
Când Neantul s-a prefăcut
În pământ,
Te-am luat de mână și
Am zburat spre
Locul în care
Totul a început...
M-ai strans în brațe
Și-n coasta ta din nou
Am încăput,
Iar lumea trăia departe
De cuibul nostru
Mut...
Când noaptea s-a așternut,
Trăisem deja mai
Multe vieți pe pământ...
Galaxia noastră, Calea Lactee, are diametrul de aproximativ 100.000 de ani lumină. Soarele se află la aproximativ 28.000 de ani lumină distanţă de centrul galaxiei. Un an lumină înseamnă 9.460.730.472.580,8 km.
Citate şi Maxime:
Fericirea nu constă în a avea mult, ci în a fi mulţumit cu puţin. Marguerite Blessington
vezi mai multe poezii de: alina.dragan
Detalii poezie:
Distribuie pe: