Podul ar putea să fie
liniuţa-de-unire scoasă din ortografie -
care atunci când a crescut
mare de uneşte munţii,
se numeşte viaduct.
Podul e mâna întinsă între malul tău şi al meu.
Podul între stropi de apă se numeşte curcubeu.
Timpul este podul uriaş zidit din fleacuri
Iar cascada este podul ce se scurge între lacuri.
Ar mai fi şi podul casei ascunzând sub el misterul
vieţii mele şi unindu-mi habitatul meu cu cerul ;
Podul palmei, arcuit din încheietura mâinii
care construieşte podul dintre colţurile pâinii ;
Arc din arc, poduri din poduri înşirându-se departe,
contemplate de pe podul dintre naştere şi moarte.
vezi mai multe poezii de: NADA N.
Detalii poezie:
Distribuie pe: