Privesc la un bătrân cum se târăște
Pe strada-n care ploaia o sugrumă,
Se-ntreabă oare pentru ce trăiește
Căci viața lui e doar un gram de humă.
E singur însă în această viață
Și n-are cine să-i ofere-o pâine,
Îl văd trecând în zori de dimineață
Și îl privesc prin lacrimă de câine.
Afară-i frig, se-apropie ninsoarea
Iar talpile-s pe jumătate goale.
El, bietul om bătătorea cărarea,
Ținându-se cu mâna de picioare.
Poate-ntr-o zi când vremea-i mai frumoasă
Am să-l opresc din drum măcar o dată
Și-am să-l poftesc cu drag la mine-acasă,
Sa nu mai fie singur niciodată!
vezi mai multe poezii de: Ionutz21
Detalii poezie:
Distribuie pe: